Contribuția sectorului extractiv la valoarea adăugată brută este de doar 0,2%, fiind într-o ușoară scădere în ultimii ani (Tabelul 1). Iar, conform Indicelui Contribuției Sectorului Minier, elaborat de către Consiliul Internațional al Metalului și Mineritului, în anul 2018 Moldova a ocupat locul 181 din 182 țări, devansând doar Antigua și Barbuda. În raport cu ultima evaluare a indicelui, efectuată în 2016, Moldova a căzut cu 28 de poziții. Indicele respectiv este compus din 4 sub-indicatori care măsoară dimensiunea exporturilor și dinamica acestora, valoarea producției miniere raportată la PIB și renta minieră (diferența dintre valoarea producției și costurile de producere).

Tabelul 1. Importanța sectorului minier în economia națională

Sursa: BNS și Consiliul Internațional al Metalului și Mineritului

Valoarea producției industriale în termeni nominali a crescut cu o rată media anuală de 6,4% în perioada 2014-2019, rolul acesteia fiind în creștere în economia locală^[2]. Expansiunea respectivă se datorează însă sectorului industriei prelucrătoare, care a depășit ca și ritm creșterea industriei per ansamblu (7,1% vs. 6,4%). Totuși, analizând volumele producției industriale și tendințele pentru o perioadă îndelungată observăm că industria extractivă a înregistrat un ritm mai înalt de creștere în raport cu industria per ansamblu sau chiar în comparație cu industria prelucrătoare (Figura 2). Creșterea medie a volumului producției în perioada 2000-2019 a fost următoarea: industria per ansamblu – 3,8%; industria extractivă – 6,8%; industria prelucrătoare – 4,4%. Începând cu anul 2004, a avut loc o decuplare în ritmurile de creștere ale industriei extractive în raport cu alte ramuri ale industriei, industria extractivă fiind și cea mai volatilă. Decuplarea a demarat odată cu creșterea extrem de rapidă a transferurilor de peste hotare destinate persoanelor fizice, cunoscute tradițional ca și remitențe. Două domenii economice care au beneficiat incontestabil de creșterea influxului de transferuri sunt consumul și sectorul imobiliar, cel din urmă jucând un rol important și asupra creșterii producției în sectorul extractiv. Nivelul remitențelor a atins maxime locale în anul 2008 și anul 2014 (1 660 mil USD și 1 612 mil USD respectiv) care corespunde cu volumele maxime ale producției sectorului extractiv.

2. Indicii volumului producției în Industrie și Industrie Extractivă, și Suprafața dată în exploatare, 2000=100

Sursa: Calculele autorului în baza datelor BNS

Substanțele minerale utile au o importanță majoră pentru economia națională, fiind utilizate în diverse domenii. O mare parte din resursele minerale sunt utilizate în industria construcțiilor. Din nisip spre exemplu, se fac betonul, mortarul pentru zidării și tencuieli. Pietrișul de asemenea este folosit preponderent la executarea betoanelor și la producerea asfaltului (Tabelul 2). Astfel, este firesc să existe o dependență a vânzărilor din sectorul extractiv față de cererea și implicit vânzările din sectorul de construcții. Pentru perioada anilor 2005-2018, corelația dintre rata de creștere a venitului din vânzări pentru industria extractivă și sectorul de construcții este de 0,75 ceea ce indică asupra unei relații înalte de interdependență între aceste două sectoare. O corelație și mai înaltă se atestă între indicele volumului producției industriei extractive și suprafața dată în exploatare de apartamente și case de locuit – corelație de 0,80 în perioada 2000-2017 (Figura 2) 

Tabelul 2. Domeniile de utilizare a substanțelor minerale utile

Sursa: Elaborat de autori

În ultimii 10 ani, s-au atestat creșteri masive pe extragerile tuturor tipuri de resurse cu excepția ecausinului și altor pietre calcaroase pentru cioplit sau pentru construcții. Creșterea cea mai impresionantă ca volum a avut loc în cazul pietrișului, prundișului, bolovanilor și a silexului (Figura 3). Reieșind din informația oferită de către Biroul Național de Statistică (BNS), nu putem identifica care resurse anume din tipurile de resurse minerale menționate au crescut ca și exploatare. Proporția diferitor tipuri de resurse extrase este reflectată și de numărul de întreprinderi specializate pe extracție acestor resurse: aproape 60% din întreprinderi extrag nisip și prundiș, sub 40% sunt specializate pe piatra pentru construcții, și mai puțin de 2% pe piatră calcaroasă și ghips.

Figura 3. Volumul extragerii pe tipuri de resurse, mii tone

Sursa: Anuarul statistic al BNS

Ca și volum, cantitatea de substanțe minerale utile nemetalifere extrase în anul 2018 a constituit 7304 mii tone. Comparativ cu anul 2017 volumul total de substanțe minerale utile nemetalifere s-a majorat cu 857,5 mii tone. Datele mai dezagregate privind numărul zăcămintelor de substanțe minerale utile și volumul rezervelor de substanțe minerale utile pe diferite tipuri, volumul extras în anul 2018 este prezentat în Anexa 1.

Valoarea producției în industria extractivă a scăzut în perioada anilor 2014 – 2016, cu o sesizabilă schimbare a trendului în anul 2017. Traiectoria de creștere a fost menținută în 2018, valoarea producției industriale crescând cu 18,5% f-a-p (Tabelul 3). Cele aproape 120 de întreprinderi din sector, au angajat 2 400 de persoane și au avut vânzări de peste 1 mlrd. MDL în 2017. Reieșind din specificului muncii în acest sector, ponderea absolută a angajaților sunt bărbați – aproape 90% din salariați. Distribuția relativ egală a cifrei de afaceri între întreprinderile mari, medii și mici, indică spre faptul că sectorul nu este concentrat economic. Totodată, în sector se atestă un număr redus de companii mari, similar structurii întreprinderilor pe întreaga economie.

Tabelul 3. Principalii indicatori ai întreprinderilor ce se ocupă de extracția produselor minerale

Sursa: Date administrative ale BNS

Ponderea covârșitoare din producția finală – de peste 98% – este destinată pentru piața internă (Tabelul 3). De fapt pe piața internă se atestă un anumit deficit de resurse minerale ca materie primă, dar și în cazul produselor finite precum: cărămizi pentru construcții, țiglă pentru acoperișuri, produse din ceramică etc. Deficitele respective sunt suplinite de importuri. Importul produselor minerale în anul 2018^[7] a atins cifra de 1 mlrd. USD, reprezentând peste 17% din toate importurile Republicii Moldova. Peste 98% din aceste importuri sunt reprezentate de combustibili și uleiuri minerale și alte produse ce rezultă din distilarea acestora. Analizând datele privind comerțul internațional^[8], volumul importului de produse minerale menționate în capitolul 25 din nomenclatorul combinat a mărfurilor^[9] (analizate în scopul acestui studiu) a atins nivelul maxim, de 665 mii tone în anul 2018 (Figura 4). 99% din volum și 91% din valoarea importurilor o reprezintă poziția tarifară 2517: prundiș, pietriș, pietre concasate, din cele folosite în general ca agregate pentru betoane sau pietruirea drumurilor. În raport cu producția internă, importurile de aceste resurse minerale reprezintă mai puțin de 10%.

Traiectoria importurilor urmărește îndeaproape direcția volumului extragerilor de resurse minerale efectuate pe teritoriul țării. Fluctuațiile sunt mai accentuate în cazul importurilor – ceea ce denotă o elasticitate mai mare a cererii pentru produsele de import. Atunci când economia încetinește, agenții economici renunță în primul rând la produsele de import și invers, în cazul creșterii economice accentuate, importurile vin să acopere deficitul de cerere pentru care nu reușește să fie  acoperit de producția internă. Discrepanța între standardele de raportare (CAEM pentru producția internă și Nomenclatorul combinat de mărfuri pentru comerț) nu permite analiza detaliată a categoriilor de produse minerale utilizate în total pe piața internă (Figura 4).

Figura 4. Volumul importurilor de produse minerale, mii tone

Sursa: UN Comtrade Database

Marea majoritate a companiilor care activează în sectorul resurselor minerale au un istoric suficient de lung de activitate. Un grup important de companii au fost create în rezultatul privatizării și reorganizării companiilor de stat care au fost fondate încă în perioada Uniunii Sovietice sau la începutul anilor ‘90. Exemple în acest sens sunt: Fabrica de materiale de construcții din Soroca^[10], Cariera Cobusca^[11], Cariera de Pietriș și Granit din Soroca^[12] – cunoscută ca și Cariera Cosăuți pentru vestita piatră de Cosăuți sau Mina din Cupcini. Celelalte companii sunt compuse din societăți cu răspundere limitată, întreprinderi individuale, gospodării țărănești fondate către sfârșitul anilor ’90 – începutul anilor 2000. Toate întreprinderile ce activează în sector fac parte din grupul întreprinderilor mici și mijlocii, ceea ce indică spre un nivel jos de concentrare a industriei. Foarte puține companii sunt prezente în spațiul electronic, atât din considerentul specificului industriei cât și a resurselor limitate cu care activează acestea.

În pofida creșterii înregistrate în volumele operate de industria extractivă, companiile din sector se confruntă cu o serie de dificultăți în calea sa de dezvoltare. O parte din dificultăți se referă la necesitățile investiționale mari care trebuie efectuate pentru a se menține competitive. Companiile înființate prin privatizare și reorganizare au moștenit active deosebit de vechi, care au fost exploatate perioade extinse de timp. Nici astăzi echipamentul prezent aflat pe șantierele de lucru în zonele de exploatare a resurselor minerale nu sunt cele mai noi. În ultimii ani, media investițiilor în active materiale pe termen lung, a fost de 72 mil. MDL. Un motiv care reduce din apetitul investițional este volatilitatea și nivelul rentabilității acestor întreprinderi, atestată pe parcursul ultimilor ani (Figura 5).

Figura 5. Rentabilitatea economică (marja netă), pe toate sectoarele și industria extractivă, %

Sursa: Anuarul statistic al BNS

În perioada 2014-2017, ponderea celor concediați a oscilat în jurul de 30% din numărul total de angajați, cauzată în anumită măsură de salariile insuficiente din sector care nu sunt proporționale riscurilor activității asociate cu industria extractivă. Rata accidentelor în industria dată depășește de aproape 3 ori media pe economie^[13]. Riscul sporit de accidente nu se reflectă în remunerarea pe care o primesc angajații din industria extractivă, salariul mediu fiind cu 8% mai mic decât media pe economie^[14]. Posibile explicații a acestei discrepanțe pot fi ponderea sporită a economiei informale în sectorul extractiv sau obținerea veniturilor din extracții ilicite.

Un rol important în asigurarea respectării drepturilor angajaților în industria extractivă îl are Inspectoratul de Stat al Muncii, care desfășoară în jur de 20 de controale anual la întreprinderile din acest sector^[15]. Numărul de încălcări depistate nu depășește media din celelalte sectoare. În luna martie 2019, Guvernul a adoptat noi cerințe de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafață sau subterane^[16] care urmăresc îmbunătățirea gradului de protecție a angajaților din sector. La elaborarea proiectului, nu s-a evaluat impactul economic pe care îl poate avea acesta asupra companiilor^[17], existând riscul ca rigorile mai stricte să diminueze și mai mult din profitabilitatea întreprinderilor și respectiv apetitul investitorilor pentru acest sector. 

Concluzii și recomandări

Pe plan global, industria minieră a fost privită ca și o industrie ce epuizează resursele care aparțin societății.  Opoziția față de activitatea din industria minieră, care este parțial și o moștenire a perioadei trecute în care companiile extractive funcționau sub cerințe de reglementare mai puțin stricte, este amplificată de preocupările de mediu. Aceste evoluții determină o tendință pe explorarea și exploatarea durabilă a resurselor naturale. Astfel, în viitor, prin politicile sale, statele vor trebui să promoveze utilizarea rațională și eficientă a resurselor minerale ale țării, contribuind inclusiv la îmbunătățirea calității vieții comunităților de unde se extrag aceste resurse.

Resursele minerale disponibile pe teritoriul Republicii Moldova, deși limitate, reprezintă o resursă importantă pentru țară, în special pentru sectorul construcțiilor. Industria extractivă înregistrează un nivel înalt de corelație cu sectorul de construcții atât din perspectivă de venituri cât și ca volum de producție. În condițiile în care populația urbană este în creștere în Republica Moldova, cererea pentru imobile cel mai probabil va continua să rămână înaltă, fapt care va avea efect pozitiv pentru sectorul de construcții și implicit sectorul extractiv. În continuare, obiectivele principale urmărite de autorități trebuie să se rezume la crearea unui cadru de reglementare favorabil pentru exploatarea sustenabilă, unui sistem eficient de monitorizare a resurselor existente, unui nivel cât mai înalt de transparență în activitatea agențiilor guvernamentale, coerența între acte normative și eliminarea corupției.

Din aceste obiective derivă și câteva recomandări, prezentate în continuare:

• Utilizarea eficientă a resurselor minerale poate fi asigurată prin atragerea investițiilor noi în sector. Pentru aceasta, trebuie create condiții transparente și adecvate privind atribuirea subsolurilor în folosință. În mod deosebit este important ca acordarea drepturilor de exploatare să aibă loc în termeni restrânși, cu respectarea principiilor de transparență. Accesul la informație coerentă și sistematizată, tradusă inclusiv în limbi străine poate atrage investiții care vor vrea concurență, și vor rezulta într-o exploatare mai eficientă a resurselor minerale ale țării.
• Promovarea unui dialog continuu între stat, participanții din industrie și cetățeni (activiști, ONG-uri etc.) este crucială pentru ca societatea să accepte și să aibă încredere că resursele naturale existente se exploatează în mod sustenabil. Existența resurselor minerale în pământ nu este meritul agenților economici ce activează în această industrie. Prin urmare, este echitabil ca interesul societății, inclusiv a generațiilor viitoare, să fie luat în considerare în procesul extragerii resurselor. Informarea obiectivă privind rezervele de resurse existente, valoarea lor și utilitatea în diferite sectoare economice, poate fi un instrument extrem de util pentru ca cetățenii să aprecieze deciziile de acordare a dreptului de exploatare a noilor terenuri.
• Ajustarea curriculum-ui universitar pentru ca să corespundă cerințelor companiilor active în industria extractivă. Companiile se confruntă cu o lipsă de specialiști calificați, fapt amplificat și de salariile medii joase din sector care nu sunt proporționale riscurilor activității asociate cu industria extractivă. Actualizarea materialelor predate în cadrul cursurilor universitare la facultățile de geodezie ar putea contribui la ameliorarea acestei probleme.